Reproducerea perusilor

cresterea perusilor, inmultirea perusilor, oua perusi, pui de perusi, reproducere pepagali

Orice proprietar de animale de companie isi doreste ca la un moment dat sa aiba placerea de a avea urmasi de la odraslele lor blanoase sau impanate. Iubitorilor de perusi le aducem vesti foarte bune: aceste minunate pasari se inmultesc relativ usor. In fapt, pentru un incepator in reproducerea pasarilor exotice, perusii sunt alegerea cea mai isteata. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne hazardam si sa purcedem la imperecheat perusi imediat ce am citit afirmatia de mai sus. Va vom prezenta in continuare tainele reproducerii cu succes a perusilor, asa cum le dezvaluie crescatorii experimentati.

Inmultirea oricarui animal, inclusiv a perusului, importa multa responsabilitate, atat fata de parinti cat si fata de pui. Documentarea  in prealabil este esentiala pentru o reproducere reusita, altfel atat cuplul (in special femela) cat si micutii pot avea de suferit. Din dorinta de a avea mai multi perusi riscam sa ii pierdem si pe cei deja existenti. Priviti aceasta operatiune in perspectiva: veti reusi sa oferiti puilor conditii bune de crestere, veti avea unde sa ii gazduiti si cel mai important, veti putea sa le gasiti stapani tuturor puilor?! Reproducerea perusilor poate fi profitabila doar atunci cand detineti peste 10 perechi, la nivel micro inmultirea lor ar trebui sa fie realizata doar din pasiune.

O pereche de perusi oricat de afectuoasa ar fi cu stapanul, in momentul in care va avea oua si pui se va concentra pe ingrijirea acestora. Veti fi lasati in planul 2 si nu veti mai primi atat  de multa afectiune ca inainte.

Parintii

Evident, pentru reproducere aveti nevoie de o pereche de perusi, maturi, viabili si sanatosi. Nu de putine ori, crescatorii incepatori au incercat sa obtina urmasi de la o pereche formata din indivizi de acelasi sex. Atat  cei doi masculi, cat si cele doua femele imperecheate gresit, isi curteaza partenerul, de aceea poate fi derutant pentru crescator.

Sexarea este extrem de importanta. Aceasta nu se poate face decat la exemplarele mature. Vom cerceta atent ceroma (zona carnoasa din jurul narilor, de deasupra ciocului). La masculi este colorata in nuante de albastru si violet, iar la femele in maroniu si alb-roziu; in functie de coloristica penajului nuantele pot fi mai inchise sau mai deschise. Pana la 6 luni, cele doua sexe pot fi confundate foarte usor.

Comportamental, perusii masculi se disting de  femele. Ei sunt mai afectuosi cu alti perusi, canta, vocalizeaza, dau rapid din cap, se inclina. Femele sunt mai irascibile si ciupesc mai tare.

Chiar daca maturitatea sexuala este atinsa la 4-5 luni, perusii nu trebuie imperecheati mai devreme de 10-12 luni. Majoritatea cresctorilor recomanda reproducerea dupa implinirea varstei de 1 an, cand organismul femelei este apt sa faca fata stresului intens al depunerii oualor si cresterii puilor.

Inainte de imperechere pasarile vor primi  hrana bogata si completa: amestec de seminte, legume si fructe proaspete, galbenus de ou fiert tare, os de sepie si/ sau bloc mineral. La cateva zile puneti in apa de baut un supliment de vitamine.

Fiind pasari gregare, perusii se reproduc foarte bine atunci cand sunt tinuti in carduri. O voliera cu cel putin 4 perechi de perusi pare a fi cheia spre o  inmultire de succes a acestor pasari. Bineinteles, fiecare pereche trebuie sa aiba la dispozitie un cuib.

Perechea va fi formata din pasari ce nu fac parte din aceeasi linie de sange. Cu cat materialul genetic este mai diferit cu atat progeniturile vor fi mai viabile.

Imperecheati pasari din aceleasi varietati coloristice pentru a obtine culori pure. Sau puteti incerca sa obtineti nuante si modele noi prin incrucisarea unor exemplare de culori diferite. Decizia va apartine si nu aveti cum sa gresiti aici.

Optati pentru un cuplu de perusi  care se cunosc deja, astfel incat nu veti astepta foarte mult pana cand se vor curta. Daca cei doi parteneri sunt straini unul de celalalt sau au fost adusi de curand in noua casa, e nevoie de o perioada de 3-4 de acomodare, pana cand se vor putea concentra exclusiv pe imperecheat.

Pregatirea coliviei

Colivia de reproducere trebuie sa fie spatioasa, avand in vedere ca la un moment dat acolo vor mai aparea inca 4 sau mai multe pasari in plus. Dimensiunile minime ale unei colivii pentru reproducerea perusilor sunt: 70cmX40cmX40cm (LxlxI). Daca reusiti sa puneti mai mult spatiu la dispozitie, pasarile vor fi mai multumite. Colivia nu ar trebui sa aiba gratar pe baza si sa nu fie cilindrica, pentru ca streseaza mult pasarile. Daca exista gratar, ce nu poate fi indepartat, plasati deasupra lui un strat ferm de servete de hartie. In acest fel preveniti ranirea micutilor atunci cand vor pleca in explorarea ambientului.

Natural, perusii intra in perioada de imperechere primavara, cand cantitatea de lumina creste. Lumina este un parametru important in inducerea reproducerii. Colivia ar trebui sa fie asezata in apropierea unei surse de lumina naturala, dar nu in bataia directa a razelor solare. Intrucat lumina ajunsa in incapere nu este suficient de puternica pentru a  favoriza  procesul de sintetizare a vitaminei D, poate fi necesara o lampa fluorescenta cu spectru  larg (UVA+UVB). Aceasta va fi asezata la o distanta de jumatate de metru de colivie. Intunericul ajuta pasarile sa se odihneasca: opriti lampa UV si acoperiti colivia cu o tesatura usoara, astfel incat pasarile sa beneficieze de 12 ore de intuneric.

Cuibul este un accesoriu indispensabil in aceasta operatiune. In comert veti gasi cuiburile tip cutie, destinate special perusilor, sau puteti construi unul acasa din placaj de lemn, subtire. Dimensiunile standard ale cuibului sunt 15x15x17. Cuibul va fi prevazut cu un orificiu de acces pentru pasari,  cu un diametru de 3,5 cm, dar si cu o usita (fereastra de vizitare) prin care stapanul poate sa verifice continutul cuibului, fara a-l desprinde si a stresa papagalii. Baza cuibului va trebui sa posede o adancitura inspre o margine, pentru ca ouale sa stea asezate compact si sa nu alerge prin cuib. E important sa fie pozitionata adancitura spre lateral pentru ca atunci cand mama intra in cuib sa nu sara direct pe oua sau pui si sa ii raneasca.

Recomandam plasarea cuibului in exterior, deorece accesul se face mai facil si nici nu rapeste din spatiul coliviei.

Baza cuibului va fi acoperita cu talaj, taiat fin, dar de granulatie mare, fara miros de conifere. Talajul asigura confortul oualor, dar mai ales al puilor. Lipsa lui poate duce la departarea picioarelor  puilor.

Nu vom uita de stinghii, pe care cei doi parteneri se vor curta asiduu. Sunt necesare cel putin 2 stinghii, pentru ca femela sa topaie de pe una pe cealalta pe durata ritualului de curtare.

Stinghiile din lemn natural, non-toxic si sterilizat, sunt pe placul femelei, care isi va exersa ciocul  in perioada stresanta a depunerii oualor. Jucariile nu sunt obligatorii, insa cu siguranta vor distra perusii jucausi.

Adapatorile sub forma de tub vor fi asezate intre gratiile coliviei. Hranitoarea va fi mare si va fi asezata pe baza coliviei, insa nu sub stinghii.

Umiditatea este extrem de importanta in procesul de depunere si clocire a oualor. Zilnic, pulverizati un jet de apa in colivie si pe pasari. Daca mai aveti spatiu, puteti pune la dispozitia papagalilor o cadita pentru imbaiat.


Ritualul de imperechere

Este relativ acelasi la orice pereche de perusi. Masculul abordeaza femela, vorbind continuu si plimbandu-se rapid pe stinghie. Executa un dans caracterizat in principal prin datul din cap insistent. Apropierea de femela se concretizeaza prin lovirea cioc in cioc (sarutari) sau peste spate (masaj). Pupilele lui se dilata si se contracta alternativ, la fel si ale ei.

Femela isi da acordul pentur imperechere prin ridicarea cozii si aplecarea capului. Mascului se va cocota pe femela, iar actul sexual se petrece rapid. Cei doi se pot imperechea de mai multe ori in urmatoarele zile.

Partenerii au nevoie de initmitate in aceste momente. Unele femele sunt mai sfioase si vor indeparta masculul daca o persoana se apropie de colivie.

Femela in perioada de imperechere si depunere a oualor devine mai irascibila si mai agitata. Va inspecta asiduu cuibul si il va pregati pentru depunerea oualor. Atat masculul cat si stapanul, vor primii tot mai putina atentie din partea ei.

Nu orice ritual de imperechere se finalizeaza cu depunere de oua.

Perusii  reprodusi in colonii sunt mai frivoli decat ati putea crede. Cuplurile nu raman impreuna pe viata. Atat masculii, cat si femelele pot schimba partenerii la fiecare sezon de imperechere. In aceasta situatie este dificil sa stabiliti genealogia  puilor si sa standardizati anumite varietati de culoare.

Incercati sa nu interferati prea mult cu procesul de inmultire a papagalilor. Alcatuiti si respectati o rutina in ceea ce priveste alimentarea si curatenia in colivie. Schimbati apa si hrana zilnic, la fel  servetele de hartie de pe baza coliviei.

Depunerea oualor

La aproximativ 10-14 zile de la imperechere, femela va putea depune primul ou. Vom stii ca acest moment a sosit analizand cloaca ei care este mai umflata decat de obicei (vizibil cu 24 de ore inainte de eveniment). Mai mult, anterior acestui moment ea va fi petrecut mai mult timp in cuib si va fi consumat mult os de sepie sau bloc mineral.

Imbaiarea este esentiala in perioada depunerii si clocirii oualor, pentru a nu se deshidrata.
Al doilea ou va fi depus la distanta de 2 zile de primul, urmand ca urmatoarele sa fie lasate la numai o zi sau chiar mai des. Un total de 4-10 oua pot fi depuse de o femela perus intr-o singura runda de reproducere. Ouale sunt mici, rotunde si albe.

Clocitul incepe de regula de la depunere oului al treilea, insa nu exista o regula in acest sens. Din acest motiv pui pot iesi din ou la distanta de cateva zile, in functie de intervalul de timp aflat intre primul ou si ultimul, asociat cu inceputul clocitului. Perioada de incubatie dureaza intre 17 si 24 de zile, in functie de cat de multe oua exista. Media este de 18 zile.
 
Dupa prima saptamana de clocit ouale pot fi inspectate pentru a observa daca sunt fertile. Examinate la lumina puternica (lanterna) intr-o camera intunecoasa, ouale vor prezenta o retea de capilare si o umbra in centrul oului, reprezentand embrionul. Ouale fara vinisoare sunt infertile. Spalati-va pe maini inainte de a atinge ouale. Aveti grija sa nu purtati pe maini grasimi sau substante chimice. Reduceti cat mai mult timpul de analizare a oualor.

Femela este cea care cloceste ouale, fiind hranita de mascul. Ea are grija sa intoarca ouale  pe toate partile pentru ca embrionul sa nu adereze de coaja.
Ingrijirea puilor

Puii de perus ies din nou golasi si orbi, incapabili sa isi sustina capetele sus. Puii vor iesi din oua in ordinea depunerii oualor. Pana la momentul in care ultimul pui va iesi, primul eclozat va fi deja viguros si va incerca sa ii domine pe ceilalti. Puii pot rezista 24 de ore din momentul in care au iesit din ou pana cand sa fie hraniti.

Verificati ca fiecare pui sa fie hranit. Prin pielea rosietica fina veti putea vedea si pipai usor gusa. Daca sunt prea multi pui si parintii nu reusesc sa ii ingrijeasca, mutati puii mai fragili la un alt cuib cu pui sau incercati sa ii cresteti voi. Hranirea din mana a papagalilor nu este o treaba usoara, insa cu determinare veti reusi sa salvati viata micutilor mai putin norocosi.

In primele saptamani, femela va petrece mult timp pe cuib, asigurand caldura puilor. Ea va fi hranita de mascul, iar la randul ei va alimenta puii.

In aceasta perioada furnizati hrana din abundenta, in special hrana umeda si semi-umeda.  
 
Dupa primele 2-3 saptamani femela va incepe sa paraseasca cuibul. Ea ii va permite masculului sa hraneasca si el odraslele. Daca in colivie mai exista un cuib, este posibil ca femela sa demareze o noua serie de oua. Nu lasati femela perus sa aiba mai mult de doua serii de pui pe an, intrucat stresul este prea mare si ar putea sa isi piarda viata.

La 10 zile ochii puilor se deschid si incep sa apara primele pene. Pene de zbor apar la varsta de 22 de zile.

Cand puii sunt deja impanati (14 zile) puteti incepe sa curatati cuibul. Asezati puii intr-un vas adanc captusit cu prosoape de hartie. Schimbati asternutul in cuib dupa care puneti puii inauntru.

La 35 de zile, micutii vor iesi timid din cuib si isi vor exersa aripile. Plasati cateva stinghii mai spre baza coliviei pentru a le fi usor accesibil. Hranitoarele putin adanci vor fi asezate si ele pe fundul colviei. Oferiti puilor aceeasi hrana ca si adultilor, acest fiind momentul in care vor incepe sa se alimenteze singuri. Insa, intarcati complet vor fi doar la varsta de 6 saptamani, atunci cand vor putea fi mutati din colivia de reproducere.    

Asigurati-va ca fiecare pui este apt sa se hraneasca singur. Daca acest lucru nu se intampla, hraniti manual puii neajutorati. Daca legumele proaspete sunt prea tari pentru ei, fierbeti-le si maruntiti-le.

Daca doriti sa obtineti pui blanzi, instaurati o rutina de mangaieri. In fiecare zi, timp de 10 minute atingeti si vorbiti gentil puilor. Puii hraniti din mana se imblanzesc si mai rapid.

La varsta de 10 zile puii pot fi inelati, pentru o mai buna evidenta a lor.

Reproducerea perusilor nu este o sarcina imposibila, insa cere o oarecare meticulizatate in pregatirea pasarilor pentru imperecheat si ingrijirea puilor. Vom reveni cu un articol despre principalele probleme pe care le veti putea intalni de-a lungul acestei operatiuni.

Surse foto: 1, 2